Ryan Reynolds este Chris Brander, un adolescent indragostit in secret de cea mai buna prietena a lui, Jamie Palamino. Cei doi [BFF] sunt nedespartiti, au foarte multe lucruri in comun si se inteleg minunat. Chris decide sa ii marturiseasca lui Jamie ca o iubeste la petrecerea de la finalul liceului, dar momentul este stricat de fostul iubit al fetei. Refuzul acesteia de a fi mai mult decat buni prieteni il face pe Chris sa fuga din oras si sa nu mai tina legatura cu vechii lui prieteni.

Peste ani, Chris devine exact opusul lui din liceu : puternic, increzator, popular si foarte atragator! El este un producator de succes la Hollywood, iar femeile cu care iese nu inseamna nimic pentru el. Samantha James este noul lui client, o cantareata complet nebuna [si deloc talentata] cu care a avut o mica aventura in trecut si care vrea sa il seduca si acum. In drum spre Paris, avionul celor doi face o oprire neasteptata in vechiul orasel al lui Chris, unde acesta este nevoit sa petreaca macar o noapte, alaturi de psihopata lui clienta. Lucrurile se schimba dupa ce o intalneste pe Jamie si decide sa faca totul pentru a o cuceri. Bineinteles ca Samantha Jones va face si ea tot posibilul sa ii stea in cale! In plus, exisa un rival la inima tinerei, Dusty, fostul coleg [foarte ciudat] al celor doi.

Am ras in hohote pe toata durata filmului. Ryan Reynolds este un actor de comedie excelent, are o mimica si niste reactii extraordinare. Anna Farris este foarte amuzanta iar relatia dintre Chris si fratele lui este mortala. Mi-a placut foarte mult acest film si cand l-am vazut prima oara, acum vreo 3 ani si ma bucur ca parerea mea despre el nu s-a schimbat deloc dupa a doua vizionare. Este atat de distractiv, reusit, dragut, plin de zapada Merita vazut cu siguranta!

* My rating – 9 ♣

Trailer-ul filmului :

Vizionare placuta

John Whittaker, un tanar englez si Larita, o americana fermecatoare, se indragostesc subit in sudul Frantei si se casatoresc la fel de repede. Ei pleaca apoi in Anglia, pentru ca Larita sa-si cunoasca noua familie. Intre timp, la castelul familiei Whittaker, mama si surorile lui John sunt socate de veste si sunt nerabdatoare sa o cunoasca pe sotia dragului lor John. Intalnirea nora/soacra nu este tocmai placuta, in primul rand pentru ca Larita este americana! Diferenta dintre cele doua culturi, cat si refuzul Doamnei Whittaker de a o accepta pe sotia fiului ei creeaza niste situatii foarte amuzante, care nu vor avea insa consecinte fericite.

La inceput, John si Larita se inteleg foarte bine, in ciuda atmosferei incarcate din casa si sunt fericiti. Ea incearca sa le faca pe plac celorlalte femei si el ii ia apararea ori de cate ori sotia lui este criticata de acestea. Tatal lui John este singurul de partea Laritei, pentru ca este si el un fel de intrus in propria casa. John se intalneste cu Sarah Hurst, prietena lui din copilarie care, spre deosebire de alte personaje de acest gen din comedii, o place in mod sincer pe Larita. Sarah nu incearca in niciun moment sa flirteze cu John, sa il intrebe de ce s-a casatorit atat de repede ; ea se comporta demn, ca o adevarata prietena. Mi-a placut mult acest personaj!

Distributia este foarte bine aleasa. Nu am crezut ca protagonista va face un rol atat de bun! Este primul film in care am vazut-o pe actrita Jessica Biel. Kristin Scott Thomas este soacra aristocrata perfecta care, spre deosebire de alte comedii, nu isi schimba in niciun moment comportamentul. Ben Barnes nu mi s-a parut impresionant, credeam ca va fi mult mai dragut… Eh, si personajul a fost de vina, care se purta uneori ca un baiatel slab si indecis! Colin Firth a fost superb, ca de obicei! Este un barbat atat de fermecator

Finalul m-a surprins. Este foarte trist daca stai sa te gandesti cum stateau lucrurile la inceputul filmului, la sacrificiul ei final si la ultimele lucruri pe care i le spune lui John. Larita este o femeie foarte curajoasa, rationala, care stie ce are de facut pentru ca toti sa fie fericiti [in primul rand barbatul pe care il iubeste atat de mult]. In plus, in aceasta comedie romantica nu gasim cliseul D. si Dna. Whittaker [seniori] se impaca si se reindragostesc. Interesant, desi nu prea mi-a placut partea asta din final.

Trailer-ul filmului :

Easy Virtue este regizat de australianul Stephan Elliott si poate fi vizionat inca de saptamana trecuta in cinematografele din Romania. Eu il recomand, pentru ca este distractiv, emotionant, iar actorii fac o treaba excelenta! Este perfect pentru o zi de weekend

* My rating – 8 ♣

Nu imi plac filmele a caror actiune nu urmeaza un fir cronologic ; nu mi se par mai interesante si, in mod paradoxal, mi se par mult mai previzibile. Seven Pounds este un astfel de film, care iti da explicatia exact in ultimele minute ale filmului. Dar merita asteptarea, pentru ca intregul film este extraordinar.

Sa incepem cu inceputul. Will Smith se da drept este Ben Thomas, un agent al FISC-ului care, initial, verifica daca anumite persoane merita sa primeasca amanarea platii taxelor catre stat. Prima persoana este directorul unui azil de batrani, iar Thomas incearca sa afle in primul rand daca acest om este bun. Cum o batrana nefericita nu ii da raspunsul pe care si-l dorea, el pleaca in cautarea altei persoane la ananghie. Filmul continua cu povestile altor persoanje pe care Thomas se ofera sa le ajute fara sa ceara nimic in schimb. Emily Posa este o tanara ce sufera de o boala cardiaca. Ea se imprieteneste cu Thomas, care o ajuta sa treaca mai usor peste starea ei fragila, pana cand un trasplant de inima ramane singura ei sansa de supravieturie. Intre cei doi se naste si o frumoasa poveste de iubire, foarte naturala, realista si duioasa. Rolul tinerei este interpretat de Rosario Dawson, iar relatia dintre ea si Will Smith este incredibila! In paralel, putem vedea imagini cu vechea lui viata si incercam sa ne dam seama de ce este asa nefericit si tulburat…

Explicatii sunt prea putine pana la final. Avem parte in schimb de intamplari legate de momente importante din trecut, pe care nu le cunoastem. Momentul aparitiei fratelui lui Thomas declanseaza deznodamantul povestii, iar nu dupa mult timp primim si raspunsurile mult dorite. Finalul este sfasietor si imprevizibil. Chiar daca mi-am dat seama de ideea acestuia, nu m-am gandit ca se va sfarsi in modul ala! Si nu trebuie sa fii genul care plange la filme ca sa versi cateva lacrimi la acesta, in principal la sfarsit!

Trailer-ul filmului :

Seven Pounds va avea premiera pe 13 martie 2009!

TREBUIE SA IL VEDETI!

* nota 9 cu felicitari

Eu sper sa vad Revolutionary Road, The Curious Case of Benjamin Button si Vicky Cristina Barcelona zilele astea. Si dupa, pauza pana dupa sesiune

Ma bucur insa ca am reusit sa vad macar 2 filme : What Happens in Vegas (ieri) si Definitely, Maybe, azi.

Primul este o comedie destul de usoara cu Cameron Diaz si Ashton Kutcher in rolurile principale. Las Vegas este locul unde cei doi se intalnesc, dupa ce fiecare dintre ei este dezamagit de cineva/ceva in viata lor. Dupa o noapte de betie, se trezesc casatoriti ; niciunul dintre ei nu este incantat de idee, asa ca decid de comun acord sa anuleze casatoria. Nu inainte de a castiga o suma fabuloasa (fisa ei, miscarea lui). Fiind casatoriti, ea are dreptul sa ii ceara jumatate din bani, dar judecatorul ii obliga sa ramana asa timp de 6 luni inainte ca fiecare dintre ei sa primeasca 1 milion jumatate de dolari.

Asa ca incepe circul, iar fiecare dintre ei face tot posibilul ca celalalt sa renunte la minunata casnicie. Au fost cateva faze amuzante, mai ales bataia de la inceputul filmului, cand se cunosc cei patru, sau cea in care personajul interpretat de Diaz se muta in casa noului ei sot si amandoi se chinuie sa fie veseli si fericiti. Diaz arata chiar bine, se imbraca frumos in film, iar finalul este dragut. Nu pot sa spun ca m-a impresionat si mi-am dat seama ca nu imi plac mai deloc comediile in genul acesta.

Le prefer pe cele britanice, ador umorul lor, decorul specific englezesc (din satucuri,orase,Londra ) minunat!

Definitely, Maybe a fost exact genul de film pe care aveam chef sa il vad! In primul rand, imi plac filmele care dureaza mult, care au o poveste bine inchegata, dar intortocheata, in care se intampla multe lucruri neasteptate si in care exista personaje interesante, pe care sa le admir/urasc/iubesc. Ryan Reynolds este perfect in rolul de barbat cumsecade, bun, corect, destept si bine pregatit, dar care nu are noroc in viata si mai ales in dragoste pentru ca nu ia cele mai bune decizii si este dezamagit de oamenii pe care ii iubeste. Nu mi-au placut niciodata copii actori/vedete, dar Abigail Breslin este foarte naturala si veridica in acest rol! Ea o interpreteaza pe fiica personajului principal, Will, care il roaga pe acesta sa ii spuna cum a intalnit-o pe mama ei. Will ii povesteste atunci, schimband numele, despre cele trei femei pe care le-a iubit in trecut, lasand-o pe aceasta sa ghiceasca care dintre ele este mama ei.

Urmeaza o calatorie in trecut, in care cele trei povesti de dragoste (ma rog, 2 serioase si una de prietenie) se intersecteaza, iar noua nu ne ramane decat sa ghicim pana la sfarsit care din cele trei este mama fetitei. Maya, fiica lui Will, isi da seama ca tatal ei nu este deloc fericit si il ajuta pe acesta sa fie constient de acest lucru si sa faca ceva pentru a fi alaturi de cea pe care o iubeste. M-a surprins, intr-un mod foarte placut ca de obicei, aparitia actorului Kevin Kline, care are un rol destul de mic, dar pe care l-a jucat in felul lui unic, fermecator,extraordinar . Povestea legata de April si de romanul Jane Eyre este foarte impresionanta

Recunosc, nu mi-am dat seama cine e mama fetitei pana la final, dar Will ramane cu cine mi-am dorit

Imi plac foarte mult comediile britanice, cu umorul lor specific, de aceea eram sigura ca Run, Fat Boy, Run nu o sa imi displaca….si m-am distrat teribil! Este un film ATAT de amuzant, cu niste actori care joaca incredibil, chiar daca filmul este o comedie. Dupa ce am vazut Hot Fuzz, Simon Pegg a devenit unul din actorii mei preferati, iar Run, Fat Boy, Run m-a convins de talentul acestui mare actor britanic!

Povestea filmului este urmatoarea : Dennis, un paznic la un magazin cu articole de femei isi paraseste iubita insarcinata exact in ziua nuntii; dupa 5 ani, el isi da seama ca ea este de fapt femeia vietii lui si lupta pentru a o recastiga. Aceasta “lupta” se materializeaza in maratonul la care participa pentru a-i dovedi acesteia ca s-a schimbat si ca este mai bun decat actualul ei pretendent/logodnic. In rolul lui Dennis este, desigur, Simon Pegg, iar in rolul fostei lui iubite, Libby, o gasim pe Thandie Newton, o actrita foarte frumoasa, naturala si talentata. Actorul Hank Azaria, pe care eu il stiu din Friends, unde a jucat rolul unui iubit al lui Phoebe de care imi era mila, joaca rolul lui Whit, actualul iubit al lui Libby si rivalul lui Dennis. Desi este un om de afaceri de succes, iti dai seama de la inceput ca nu este deloc perfect si mie mi-a trezit acelasi sentiment acest rol

Dupa cum reiese si din titlu, Dennis nu are o conditie fizica de invidiat, dar nu este nici extraordinar de gras. Asa ca el trebuie sa se pregateasca pentru maraton, schimbandu-si si stilul de viata complet dezordonat si daunator : se lasa de fumat, incepe sa alerge in fiecare zi, merge la sala, manaca sanatos…toate cu ajutorul prietenului lui cel mai bun, Gordon, verisorul lui Libby, interpretat de actorul irlandez Dylan Moran (care este foarte dragut! ) si al proprietarului blocului in care sta, Mr. Ghoshdashtidar. Ambii devin antrenorii lui, cu care trece prin niste intamplari foarte amuzante, dar care, cel mai important, il fac sa nu renunte si sa lupte macar o data pana la capat pentru ceea ce isi doreste cu adevarat!

Filmul dureaza 95 de minute, este regizat de minunatul David Schwimmer si a avut premiera mondiala la Londra, in septembrie 2007 (dar va intra in cinematografele din SUA abia pe 28 martie 2008!)

Ei ii dau nota 10, pentru ca m-a binedispus si mi-a ramas in minte chiar si acum! Este un film bun, amuzant si foarte “british”

plus : trailer-ul filmului

Povestea filmului este urmatoarea : Juno, o adolescenta de 16 ani interpretata de actrita Ellen Page (20 de ani) ramane insarcinata cu un coleg de clasa; prima ei optiune este sa intrerupa sarcina, dar se razgandeste in ultimul moment si alege, sfatuita de prietena ei cea mai buna, sa dea copilul spre adoptie. In acest fel, cele doua cauta anunturi in ziar si gasesc un cuplu care pare a fi perfect pentru viitorul bebelus.

Pana acum, filmul nu pare comedie, cel putin subiectul nu este deloc amuzant. DAR atmosfera filmului este speciala, nu este deloc apasatoare si prestatia actorilor este foarte reusita, intreaga distributie se potriveste foarte bine in cadrul si cu actiunea filmului. O sa incep cu Ellen Page, actrita din rolul principal, care este foarte foarte buna! Nu pot sa spun ca imi place foarte mult de ea, dar joaca excelent in acest film, este credibila si foarte naturala. M-a impresionat scena din masina, cand izbucneste in plans…este atat de REALA! Jennifer Garner si Jason Bateman joaca rolul cuplului aparent perfect care doresc sa adopte copilul; amandoi sunt foarte talentati si joaca bine, mi-a placut cat de hotarata era ca vrea un copil si cat de calma accepta decizia lui…

Dialogurile sunt foarte amuzante, mai ales cele dintre Juno si tatal ei, interpretat de J.K. Simmons; Oricum filmul este foarte american, cu referiri la elemente din cultura si din muzica tarii, pe care noi nu le vom putea intelege pe deplin, oricat de occidentali am devenit. Juno este cinica si vorbeste despre sarcina si efectele ei foarte lejer si, desi la inceput mi se parea superficiala, exista un moment in film in care iti dai seama ca nu ii este deloc usor si ca vrea sa faca cea mai buna alegere, in situatia creata.

Sa trecem la tatal copilului, colegul de liceu al lui Juno, Bleeker, interpretat de Michael Cera. Un alt adolescent neobisnuit, care lui Juno i se pare extraordinar. Eu nu inteleg deloc ce vede la el (si eu am gusturi destul de ciudate la baieti) si de ce il admira asa mult, dar e film, asa era scenariul etc. Este de acord cu orice decizie pe care o va lua Juno in legatura cu sarcina, dar nu se implica deloc . Nu o sa scriu nimic de sfarsit, pentru ca nu este chiar atat de previzibil si trebuie vazut tot filmul, pentru ca este dragut si interesant!

Juno este regizat de Jason Reitman, responsabil si pentru Thank You for Smoking, dureaza 96 de minute si a intrat din 8 februarie in cinematografele din Romania! Saptamana aceasta puteti merge sa-l vedeti la HM sau la Movieplex, programul este aici!

Filmul are 4 nominalizari la Oscar, pentru regie, scenariu, actrita in rol principal si cel mai bun film al anului! Nu cred ca va castiga, cel putin la categoriile cea mai bun actrita si cel mai bun film, in schimb de regie si scenariu nu sunt asa sigura…

Recomand filmul, pentru ca este un film indie dragut.  Nu m-a fascinat insa, asa ca ii dau nota 8.

Vizionare placuta!